Pr. Iustin Pârvu - interviu - Vai, ce de ingeri aici!

Parintele Justin - despre viitorul razboi si lipsa de marturisire a generatiei actuale

Moliftele Sf. Vasile citite de Parintele Justin 2011

26 Decembrie - Soborul Maicii Domnului

Surse: http://www.razbointrucuvant.ro/2008/12/26/sfantul-ierarh-proclu-despre-slava-negraita-a-fecioarei-care-ni-l-a-nascut-pe-dumnezeu/
http://www.razbointrucuvant.ro/2013/12/26/evanghelia-zilei-a-doua-de-craciun-fuga-in-egipt-a-maicii-domnului-cu-pruncul-iisus-predica-sfantului-nicolae-velimirovici/

Caci acolo unde sarpele a varsat veninul prin neascultare, acolo Cuvantul, prin ascultare, intrand in altar, S-a intrupat.
 
Caci Viata era lucrul ce se savarsea. Nu S-a intinat salasluindu-Se, insusindu-Si madulare pe care Insusi fara de prihana le-a creat. Daca Maica Domnului nu ramanea Fecioara, Cel nascut ar fi ramas un simplu om, iar nasterea nu ar mai fi fost straina si mai presus de fire. Dar daca si dupa nastere a ramas Fecioara, atunci in chip de negrait S-a nascut Cel care si prin usile incuiate (In 20, 19-26) fara impiedicare a intrat. Si oare nu insotirea celor doua firi Toma o vesteste cand zice: „Domnul meu si Dumnezeul meu…” (In 20,28).

O, pantece in care s-a dat inscrisul eliberarii noastre a tuturor! O, pantece intru care s-a faurit arma impotriva mortii, o tarina intru care Semanatorul intregii fapturi, Hristos, ca  pe un rod fara de samanta l-a odraslit! O, templu intru care Dumnezeu S-a facut preot nu preschimband firea, ci imbracand din mila pe cel dupa randuiala lui Melchisedec (Evr. 6, 20; 7, 11; Ps. 09, 4)! (…) O, Fecioara, care ai deschis lui Adam raiul, sau mai degraba fiind mai slavita decat raiul! Caci acela a fost sadit de Dumnezeu, iar ea L-a lucrat dupa trup pe Insusi Dumnezeu. (…)

Cand Sfanta Fecioara pantecele a imprumutat, iar Cuvantul prin auz a intrat, iar Duhul cel Sfant a plasmuit templul cel viu, iar Cel Preainalt in chipul robului S-a desertat pe Sine. Dar taina dumnezeiestii iconomii a purtat-o pantecele Fecioarei, o, pantece mai lat decat cerurile! O, nastere care ai purtat mantuirea! O pantece de lut si camara de nunta a Creatorului! O, Nastere izbavitoare a pacatului lumii! O, taina, al carei chip este cu neputinta a-l talcui! O, nastere dar nu inceput al existentei lui Dumnezeu, nu schimbare a fiintei, nu micsorare a puterii, nu despartire de Cel ce fara de inceput S-a nascut ci unirea lui Dumnezeu si cu trupul, in impreunarea firilor, binecuvantarea nasterii, venirea lui Dumnezeu, taina cea din veac ascunsa in Dumnezeu (Col. 1, 26), taina nedespartirii firilor, dezlegarea blestemului (Gal. 3, 13), ridicarea osandei (Gen. 2, 17) si existenta cea fara de inceput a Fiului celui Unul-Nascut, si nasterea din fecioara dupa trup si inchinarea de la toata zidirea si daruind si binevestind poporului intreg! Lui fie slava in vecii vecilor. Amin!”

(in: Sfântul Proclu al Constantinopolului, Omilii la Naşterea Domnului, Editura Sophia, Bucuresti, 2008)

 Evanghelia despre Lumina din Întunericul Egiptului

 

(la Liturghia Zilei a Doua de Crăciun)

Matei 2:13-23

După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: “Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată, pentru că nu sunt”. După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, şi i-a zis: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului”. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema.

“Iată, Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea faţei Lui şi inima egiptenilor se topeşte în ei.” (Isaia 19:1). Marele prooroc Isaia descrie în acest chip întâmplarea care se află în Evanghelia de astăzi. Aceasta este fuga dinaintea sabiei lui Irod, fuga Domnului dinaintea slugii Sale, a întregii înţelepciuni dinaintea păcatului, a celui puternic dinaintea celui slab.

Axion la Nasterea Domnului

Bucură-te, cântarea heruvimilor!

Cântări către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria


Bucură-te, cântarea heruvimilor
Bucură-te, lauda îngerilor
Bucură-te, imnul Serafimilor
bucuria arhanghelilor.
Bucură-te, pace și bucurie,
limanul mântuirii,
pat de nuntă sfânt al Cuvântului
floarea nestricăciunii.
Bucură-te, raiul desfătării
vieții celei veșnice
bucură-te, lemnul vieții,
izvorul nemuririi.
Bucură-te, izvorul harului
Bucură-te, Tronul Domnului,
Bucură-te, Fecioară fără pată,
Bucură-te, templu al dumnezeirii
Bucură-te, al Sfântului Duh
Rai pecetluit
Bucură-te, al dumnezeiescului har
templu sfințit.
Bucură-te, lauda fecioarelor,
Bucură-te, Maică Fecioară,
Bucură-te, podoaba credincioșilor
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu.
Bucură-te, scăparea celor îndurerați
Bucură-te, limanul
înviforatelor corăbii.
Bucură-te, omorârea iadului
Bucură-te, dezlegarea blestemului,
Bucură-te, izbăvirea muritorilor
Bucură-te, dreaptă răsplătire.
Bucură-te, mângâierea credincioșilor,
Bucură-te, dragostea fecioarelor,
Bucură-te, chemarea lui Adam,
Bucură-te, izbăvirea Evei.
Bucură-te, Curată care ai zdrobit
stăpânirea morții.
Bucură-te, ceea ce ai sfărâmat
capul balaurului celui începător al răutății
(Sfântul Nectarie Taumaturgul, Theotokarion)
Sursa: http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/poezii/sfantul-nectarie-de-eghina-theotokarion-4

Catelusul

Vaccinurile nu sunt obligatorii pentru înscrierea copiilor la școli și grădinițe

http://parintipentrueducatie.ro/2013/11/12/comunicat-de-presa-vaccinurile-nu-sunt-obligatorii-pentru-inscrierea-copiilor-la-scoli-si-gradinite/

În ultimele luni numeroși părinți ne-au semnalat faptul că anumiți directori de școli și grădinițe refuză să le înscrie copii în instituțiile de învățământ preunivesitar pe care le conduc, pe motiv că nu sunt vaccinați. Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă a solicitat Ministerului Educației Naționale să clarifice această situație și să informeze părinții cu privire la obligativitatea vaccinării propriilor copii.

          Prin adresa, înregistrată cu numărul 61182/03.10.2013, am solicitat reprezentanților Ministerului Educației Naționale să ne transmită dacă există vreo directivă a ministerului în ceea ce privește refuzul de a înscrie în sistemul de învățământ copiii nevaccinați. Totodată, le-am cerut să ne transmită care este poziția Ministerului Educației Naționale în această problemă: dacă este sau nu obligatorie vaccinarea copiilor pentru ca aceștia să fie acceptați în sistemul de învățământ preuniversitar.

          În urma acestei adrese am primit răspuns de la doamna Vasilica Ștefania Duminică, secretar de stat pentru învățământul preuniversitar, care ne-a precizat următoarele:

„având în vedere că dreptul la educaţie şi sănătate trebuie asigurat de instituţiile statului împreună cu familia, înscrierea copiilor în unităţile de învăţământ preuniversitar nu este condiţionată de vaccinarea acestora.”

          Redăm integral răspunsul primit din partea Ministerului Educației Naționale:

CABINET SECRETAR DE STAT
MINISTERUL   EDUCAŢIEI    NATIONALE
Nr. 61182 /05.11.2013

Către,

ASOCIAŢIA PĂRINŢILOR PENTRU O EDUCAŢIE SĂNĂTOASĂ
în atenţia d-lui Jercan Eugen, Director de Programe

           Ca urmare a scrisorii dumneavoastră adresate Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN), înregistrate cu numărul de mai sus, referitoare la “un eventual refuz” de înscriere a copiilor la creşă, grădiniţă, şcoală dacă nu au efectuat vaccinările obligatorii, trebuie avute în vedere următoarele aspecte legislative :

          – În baza Legii 649/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor, Calendarul vaccinărilor este elaborat de Ministerul Sănătăţii pe baza unui program naţional;

          – În baza Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Art. 650 ” Vârsta legală pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii îşi pot exprima consimţământul în absenţa părinţilor sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri:

          a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află;

          b) situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani” şi Art. 651 (1)” Medicul curant, asistentul medical/moaşa răspund atunci când nu obţin consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, datorită situaţiei de urgenţă.

          (2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moaşa pot solicita autorizarea efectuării actului medical autorităţii tutelare sau pot acţiona fără acordul acesteia în situaţii de urgenţă, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului. “

          – În Metodologia de examinare a stării de sănătate a preşcolarilor şi elevilor din unităţile de învăţământ de stat şi particulare autorizate/acreditate, privind acordarea asistenţei medicale gratuite şi pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos, aprobată prin Ordinul comun MECTS/MS nr. 5298/1168/2011, publicat în MO nr. 25/12.01.2012, cu modificările şi completările ulterioare, sunt stipulate atribuţiile partajate ale MEN, Ministerului Sănătăţii şi ale comunităţilor locale. În Capitolul IV “Rolul unităţilor de învăţământ şi al autorităţilor publice locale în asigurarea şi în menţinerea stării de sănătate a elevilor”, Art. 22. se menţionează: ” Unităţile de învăţământ au obligaţia să informeze părinţii sau reprezentanţii legali ai elevilor că semnarea contractului educaţional include şi responsabilitatea acestora faţă de sănătatea propriilor copii şi în afara şcolii, în vederea asigurării unui climat sănătos la nivel de clasă/grupă şi evitării degradării stării de sănătate a celorlalţi elevi/preşcolari din colectivitate/ unitate de învăţământ, şi să includă în regulamentul de ordine interioară aspecte legate de asistenţa medicală şi promovarea stilului de viaţă sănătos “.

          Familia trebuie să asigure creşterea şi educarea copiilor. în baza Codului Familiei, Art. 1 “Drepturile părinteşti se exercita numai în interesul copiilor” şi Art. 101 “Părinţii sunt datori sa îngrijească de persoana copilului. Ei sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, învăţătura si pregătirea profesionala a acestuia… “.

          În concluzie având în vedere că dreptul la educaţie şi sănătate trebuie asigurat de instituţiile statului împreuna cu familia, înscrierea copiilor în unităţile de învăţământ preuniversitar nu este condiţionată de vaccinarea acestora.

Cu consideraţie,
SECRETAR DE STAT,
Vasilica Stefania DUMINICĂ

Eugen Jercan,
Director de proiecte
Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă
Adresa de corespondență: Str. Ion Roată, nr. 10, Sector 4, București
Tel. +40720190081
Email: contact@parintipentrueducatie.ro
Web: www.parintipentrueducatie.ro

Filme romanesti vizionabile on-line oficial si gratuit : Lansare platforma online Romanian Film Promotion

Buna ziua,

Asociația Pentru Promovarea Filmului Românesc în parteneriat cu Administrația Fondului Cultural Național anunță lansarea unei platforme online de Video On Demand, prin intermediul căreia vor putea fi vizualizate exclusiv producții românești.

Mai multe informatii puteti gasi in comunicatul atasat.

O zi buna,
Echipa APFR

 

APFR lansează prima platformă de VOD dedicată exclusiv producțiilor românești

Asociația Pentru Promovarea Filmului Românesc în parteneriat cu Administrația Fondului Cultural Național anunță lansarea unei platforme online de Video On Demand, prin intermediul căreia vor putea fi vizualizate exclusiv producții românești.

Platforma este disponibilă pe site-ul www.romfilmpromotion.ro și conține o serie de titluri recent lansate pe marile ecrane,  dar și filme de referință ale cinemaului românesc.

În contextul în care România se confruntă cu o lipsă acută de cinematografe, în unele orașe, șansele de a vedea un film românesc sunt minime. Platforma online de VOD își propune să încurajeze publicul român să vizioneze producții autohtone.

Printre titlurile deja disponibile pe platforma de VOD se află: Legături Bolnăvicioase (r. Tudor Giurgiu), Afacerea Tănase (r. Ionuț Teianu), Câinele japonez (r. Tudor Cristian Jurgiu), Caravana Cinematografică  (r. Titus Muntean), Cealaltă Irina (r. Andrei Gruzsniczki), Killing Time (r. Florin Piersic Jr.), Rocker (r. Marian Crișan),  Ursul (r. Dan Chișu).

Trei lecții de cinema susținute de Lucian Pintilie sunt disponibile de asemenea pe platformă: După-amiaza unui torționar, Niki Ardelean, colonel în rezervă și Terminus Paradis.

Vizualizarea filmelor nu implică niciun cost.

Lista filmelor ce pot fi vizualizate prin intermediul platformei va fi updatată în curând.

Platforma este disponibilă aici: www.romfilmpromotion.ro/vod

 

Sa stii sa te faci iertatDumnezeu a randuit sa ma aflu o vreme in America, langa pa­rintele Calciu, omul care mi-a marcat definitiv modul de a gandi, de a privi oamenii si relatia mea cu Dumnezeu. Parintele a fost unul dintre cei mai „bogati” duhovnici pe care Biserica noastra i-a avut. Un suflet tanar, cald si foarte deschis. Un om cu adevarat frumos, cu o minte sclipitoare si o privire adanca, cu care te coplesea inca de la inceput. Smerit, dar si aspru la nevoie. Orice mustrare era insa o binefacere si un prilej de imediata si serioasa cercetare de sine. Parintele a avut darul de a aduna oamenii in jurul sfintiei sale. Mai cu seama tinerii l-am iubit ca pe un duhovnic, dar si ca pe un frate mai mare. A fost deasupra tuturor. Era sufletul micii noastre comunitati de la „Sfanta Cruce“. Se daruia cu toata fiinta pentru tot ceea ce insemna viata parohiei: slujea; alina suferintele sufletesti si trupesti; aduna oamenii in trapeza de la demisolul bisericii, pentru masa si pentru dis­cutii de folos sufletesc; avea grija de saraci; facea curat in biserica; ingri­jea gradina. Era cu totul si cu totul iesit din comun! Dupa ce m-am intors in tara, i-am cerut de multe ori sfatul si ni­ciodata nu a intarziat sa imi raspunda adanc. Redau aici un cuvant de folos despre viata de familie, adresat de parintele mie si sotiei mele, dar ziditor, cu siguranta, pentru multi care-l vor citi: „Nu trageti prea tare la juguri indepartate. Bucurati-va mai mult unul de altul, grabiti-va, rugandu-L pe Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nastere de prunci, dati vietii ceea ce este al ei si lui Dumnezeu ceea ce este al Lui. Incercati sa fiti fericiti impreuna, caci viata este un strigoi, ceea ce este real tine numai de Dumnezeu si de prezenta Lui in lume. Anii trec repede, veti imbatrani curand si macar sufleteste incercati sa va mentineti tineri. Va spun un cuvant de folos care vi se potriveste: Viata in comun (ma­nastire si familie) este dura. Trebuie sa stii sa te faci iertat. Auziti, sa te faci ier­tat. Nu a ierta este greu, ci a obtine iertarea. Si nu printr-o fraza stearpa si ero­data de uzura conventionala, ci printr-o adanca implicare a sufletului si printr-o umilinta nejucata, care sa izbeasca in cel pe care l-ai ranit (sau l-ai facut sa te raneasca, printr-un joc perfid al inteligentei tale), cu o dragoste umila, care sa-i intoarca sufletul spre o iertare adevarata”. Parintele Calciu a fost omul celei mai inalte masuri duhovnicesti din cati mi-a fost dat sa cunosc. Imi este foarte dor de sfintia sa, dar stiu ca ne vom intalni din nou. Robul lui Dumnezeu Mihail, Bucuresti

Sursa:  http://www.razbointrucuvant.ro/2012/11/20/parintele-calciu-viata-america-marturii-ucenici-iubire-jertfa-icoana/

Dumnezeu a randuit sa ma aflu o vreme in America, langa pa­rintele Calciu, omul care mi-a marcat definitiv modul de a gandi, de a privi oamenii si relatia mea cu Dumnezeu.

Parintele a fost unul dintre cei mai „bogati” duhovnici pe care Biserica noastra i-a avut. Un suflet tanar, cald si foarte deschis. Un om cu adevarat frumos, cu o minte sclipitoare si o privire adanca, cu care te coplesea inca de la inceput. Smerit, dar si aspru la nevoie. Orice mustrare era insa o binefacere si un prilej de imediata si serioasa cercetare de sine.

Parintele a avut darul de a aduna oamenii in jurul sfintiei sale. Mai cu seama tinerii l-am iubit ca pe un duhovnic, dar si ca pe un frate mai mare. A fost deasupra tuturor. Era sufletul micii noastre comunitati de la „Sfanta Cruce“. Se daruia cu toata fiinta pentru tot ceea ce insemna viata parohiei: slujea; alina suferintele sufletesti si trupesti; aduna oamenii in trapeza de la demisolul bisericii, pentru masa si pentru dis­cutii de folos sufletesc; avea grija de saraci; facea curat in biserica; ingri­jea gradina. Era cu totul si cu totul iesit din comun!

Dupa ce m-am intors in tara, i-am cerut de multe ori sfatul si ni­ciodata nu a intarziat sa imi raspunda adanc. Redau aici un cuvant de folos despre viata de familie, adresat de parintele mie si sotiei mele, dar ziditor, cu siguranta, pentru multi care-l vor citi:

„Nu trageti prea tare la juguri indepartate. Bucurati-va mai mult unul de altul, grabiti-va, rugandu-L pe Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nastere de prunci, dati vietii ceea ce este al ei si lui Dumnezeu ceea ce este al Lui.

Incercati sa fiti fericiti impreuna, caci viata este un strigoi, ceea ce este real tine numai de Dumnezeu si de prezenta Lui in lume. Anii trec repede, veti imbatrani curand si macar sufleteste incercati sa va mentineti tineri.

Va spun un cuvant de folos care vi se potriveste: Viata in comun (ma­nastire si familie) este dura. Trebuie sa stii sa te faci iertat. Auziti, sa te faci ier­tat. Nu a ierta este greu, ci a obtine iertarea. Si nu printr-o fraza stearpa si ero­data de uzura conventionala, ci printr-o adanca implicare a sufletului si printr-o umilinta nejucata, care sa izbeasca in cel pe care l-ai ranit (sau l-ai facut sa te raneasca, printr-un joc perfid al inteligentei tale), cu o dragoste umila, care sa-i intoarca sufletul spre o iertare adevarata”.

Parintele Calciu a fost omul celei mai inalte masuri duhovnicesti din cati mi-a fost dat sa cunosc. Imi este foarte dor de sfintia sa, dar stiu ca ne vom intalni din nou.

Robul lui Dumnezeu Mihail, Bucuresti

Sfânta smerenie este încrederea desăvârşită în Dumnezeu - Ne vorbeşte Părintele Porfirie

"Tie, Stãpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredintãm toatã viata şi nãdejdea noastrã, şi cerem şi ne rugãm şi cu umilinţã la Tine cãdem..."

Ne vorbeşte Pãrintele Porfirie

Pe toate să le înfruntaţi cu iubire, cu bunătate, cu răbdare şi cu smerenie

Se întâmplă de multe ori ca cineva să simtă un necaz peste măsură din pricina stării acestei lumi. Să sufere văzând că voia lui Dumnezeu nu se împlineşte astăzi de către oameni, şi nici de către el însuşi. Să-l doară cu durerea trupească şi sufletească a celorlalţi. Această sensibilitate este un dar de la Dumnezeu. La femei o întâlnim mai des. Sufletele care au această subţirime sunt în chip deosebit primitoare ale vestirilor şi ale voii lui Dumnezeu. Aceste suflete sensibile au putinţa de a spori mult în viaţa cea întru Hristos, căci îl iubesc pe Dumnezeu şi nu vor să-L întristeze. Au de străbătut o primejdie. Dacă nu îi predau cu încredere lui Hristos viaţa lor, este cu putinţă ca duhul viclean să-şi tragă foloase din delicateţea lor şi să-i arunce în întristare şi deznădejde.
Această sensibilitate nu are îndreptare. Poate fi numai transformată, preschimbată în iubire, bucurie, adorare dumnezeiască. Cum? Prin întoarcerea către cele de sus. Să întoarceţi orice necaz către cunoaşterea lui Hristos, către iubirea Lui, către slăvirea Lui. Iar Hristos, Care aşteaptă totdeauna cu ardoare să ne ajute, vă va da harul şi puterea Sa, şi va preface necazul în bucurie, în iubire pentru fraţi, în adorare către El Însuşi. Aşa va fugi întunericul. Să vă amintiţi de Apostolul Pavel. Ce spunea? Acum mă bucur în pătimirile mele (Col. 1, 24).
Sufletul vostru să se dăruiască rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” pentru toate neliniştile voastre, pentru toate şi pentru toţi. Nu priviţi la ceea ce vi se întâmplă, ci la lumină, la Hristos, aşa precum pruncul priveşte către mama atunci când i se întâmplă ceva. Să le vedeţi pe toate fără frământare, fără strâmtorare, fără apăsare. Nu este nevoie să vă străduiţi şi să vă forţaţi. Întreaga voastră strădanie să fie să priviţi spre lumină, să cuceriţi lumina. Astfel, în loc să vă predaţi strâmtorării, care nu este a Duhului lui Dumnezeu, vă veţi preda slavoslovirii lui Dumnezeu.
Toate cele neplăcute, care locuiesc înlăuntrul sufletului vostru şi aduc nelinişte, pot deveni pricini pentru adorarea lui Dumnezeu, încetând astfel să vă mai istovească. Să aveţi încredere în Dumnezeu. Atunci scăpaţi de griji şi deveniţi organe ale Lui. Strâmtorarea arată că nu ne-am încredinţat viaţa lui Hristos. Nu spune apostolul Pavel – în toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi (II Cor. 4,8)?
Pe toate să le înfruntaţi cu iubire, cu bunătate, cu răbdare şi cu smerenie. Să fiţi stânci. Toate să se spargă deasupra voastră şi să se întoarcă înapoi precum valurile, iar voi să rămâneţi netulburaţi. Dar veţi zice: „Ei, se poate asta?” Da, se poate întotdeauna prin harul lui Dumnezeu. Dacă le judecăm omeneşte, nu se poate. În loc să vă înrâurească spre rău, toate pot să vă facă bine, să vă întărească în răbdare, în credinţă. Căci pentru noi sunt exerciţii de încercare toate împotrivirile mediului şi greutăţile dimprejurul nostru. Ne exersăm pe noi înşine în răbdare, în stăruinţă. Ascultaţi un exemplu.
A venit unul la mine şi-mi spunea despre necazurile cu soţia lui. Îi zic, deci:
- Eşti un om atât de neghiob ...
- Ce spun eu acum sunt neghiobii?
- Mari nerozii, zic. Soţia ta te iubeşte mult.
- Da, dar îmi face ...
- Ţi le face ca să te sfinţească, dar pe tine nu te duce mintea. Te mânii şi, în loc să te sfinţeşti, te pierzi.
Dacă avea, însă, răbdare şi smerenie, nu pierdea prilejurile de sfinţire.
Răbdarea este mare lucru, o virtute mare. Hristos a zis: Dacă nu aveţi răbdare, o să vă pierdeţi sufletele; ca să le câştigaţi, trebuie să aveţi răbdare (Luca 21, 19).
Răbdarea este iubire, şi fără iubire nu poţi avea răbdare. Este însă şi o problemă de credinţă. Într-adevăr suntem necredincioşi, căci nu ştim cum le rânduieşte Dumnezeu şi ne scapă din necazuri şi strâmtorări. Să o rugaţi pe Preacurata:
„Stăpână, întoarce-mi întru bucurie plângerea mea,
izbăveşte-mă de robia celor ce mă războiesc neîncetat
şi mă învredniceşte luminii celei neînserate”.
Dispoziţia spre a-L iubi pe Dumnezeu are în ea şi o oarecare durere. Când vrem să trăim duhovniceşte, ne doare, căci trebuie să tăiem orice legătură care ne uneşte cu materia. Însă, atunci când vrem să satisfacem sinele nostru sau pe ceilalţi, ceea ce dăruim este o iubire, o lucrare; este o putere a sufletului nostru, pe care în parte „o cheltuim” astfel. Trebuie băgare de seamă, ce rânduială vom pune în viaţa noastră, pentru cine se va face „cheltuiala”.
Necazul cel după Dumnezeu are în el bucurie. Prin el se înaintează. Nu lasă înăuntru întristrea care strică sufletul. Atunci când există smerenie, nu există întristare. Cel egoist este strâmtorat din orice. Cel smerit este liber şi independent de toţi şi de toate. Aceasta se face numai prin unirea cu Hristos. Toate simţurile să lucreze potrivit legii Domnului. Să fiţi gata să vă dezgoliţi de voi înşivă dinaintea oricui. Aceasta este libertatea. Unde este iubire, acolo este libertate. Trăind înlăuntrul iubirii lui Dumnezeu, trăiţi în libertate.

Să înfruntaţi fiecare atac al vicleanului prin dispreţ

Cea mai însemnată armă asupra diavolului este Cinstita Cruce, care îl înfricoşează. Crucea să fie însă făcută corect. Adică cele trei degete anume de la mâna dreaptă să atingă fruntea, pântecele, umărul drept şi, la urmă, umărul stâng, în forma crucii. Crucea se poate îmbina cu metaniile.
Părtăşia cu Hristos, atunci când se lucrează simplu, lin, fără siluire, îl face pe diavol să fugă. Satana nu pleacă prin siluire, prin constrângere. Se îndepărtează prin blândeţe şi rugăciune. Se risipeşte, când vede sufletul dispreţuindu-l şi întorcându-se cu iubire către Hristos. Nu poate suferi dispreţul, fiindcă este trufaş. Însă, când îl îmbrânciţi, duhul rău prinde de veste şi vă luptă. Nu vă îngrijiţi de diavol, nici nu vă rugaţi să plece. Pe cât vă rugaţi să plece, pe atâta vă împresoară. Pe diavol să-l dispreţuiţi. Nu-l înfruntaţi nemijlocit. Când lupţi cu pizmă împotriva diavolului, atunci năvăleşte şi el ca un tigru, ca o pisică sălbatică. Când îi arunci un glonţ, el îţi aruncă o grenadă. Când îi arunci o bombă, îţi aruncă o rachetă. Nu priviţi la rău. Să priviţi către braţele lui Dumnezeu, să cădeţi în braţele Lui, şi să înaintaţi. Să vă dăruiţi Lui, să-L iubiţi pe Hristos, să trăiţi cu trezvie. Trezvia este trebuitoare omului care Îl iubeşte pe Dumnezeu.
Lucrurile sunt simple şi uşoare în viaţa duhovnicească, în viaţa în Hristos; ajunge să aveţi discernământ. Când vă stânjeneşte ceva – un gând, o ispită, o năvălire, atunci dispreţuindu+le pe toate acestea, să vă întoarceţi luarea aminte, privirea către Hristos. Acela vă va lua de mână şi vă va dărui îmbelşugat dumnezeiescul Său har. Voi să faceţi puţină străduinţă. Luăm un milion, îl tăiem într-un milion de părticele; o milionime dintr-o asemenea părticică este străduinţa omului, adică puţină dispoziţie. Mişcaţi-vă către Dumnezeu, şi într-o clipită vine dumnezeiescul har. O cugetaţi, şi îndată vine Duhul Sfânt. Nu faceţi nimic. Mişcaţi-vă către cele de acolo, şi vine degrabă harul dumnezeiesc. Îndată ce suspinaţi, vine, lucrează. Ce spune Apostolul Pavel: ... Se roagă pentru noi cu suspine negrăite (Rom. 8, 26). Mare înţelepciune!Acestea nu sunt simple cuvinte, vorbe, ci Cuvântul viu al lui Dumnezeu.
Când vedeţi duhul cel potrivnic venind să vă înşface, voi să nu vă lăsaţi stăoâniţi de teamă, nici să-l priviţi, nici să vă străduiţi a-l scoate dinlăuntrul vostru. Ce faceţi? Cel mai bun mijloc este dispreţul. Adică deschideţi-vă braţele, deschideţi-vă mâinile către Hristos, precum copilaşul care vede o fiară sălbatică şi nu se teme, căci alături de el este tatăl lui şi-i sare în braţe. Chipul acesta, adică dispreţul, să-l folosiţi la orice năvălire a vicleanului şi la orice gând.
În acea clipă în care sufletul vostru are nevoie şi vă luptaţi, să strigaţi: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Pe toate să le primiţi prin rugăciune. Aceta este un mare secret. În ceasul ispitei, când îl dispreţuiţi, vicleanul vă cufundă, vă coboară şi vă strânge, şi le face pe cele ale lui, iar nu pe cele pe care le vreţi voi. Trebuie să apucaţi să faceţi acea deschizătură către Dumnezeu. Însă, pentru a izbândi aceasta, trebuie să vă lumineze dumnezeiescul har. Dacă asta nu se face de îndată, atunci vă răpeşte vicleanul şi, în vreme ce vă străduiţi să-l alungaţi, el deja v-a prins. Ascultaţi-mă, să vă dau un exemplu.
Am cerut de la om să-mi facă ceva. Acesta nu s eînvoia, zicând că ştiinţa le spune altfel. Am stăruit eu, dar celălat nimic. Am început să mă indignez. Mi-am dat seama. În acea clipă, m-am întors către Hristos şi am apucat înaintea răului.
Acesta va fi modul nostru. Vom înălţa mâinile către Hristos, iar El ne va da harul Său.

Sfânta smerenie este încrederea desăvârşită în Dumnezeu

Încredinţarea desăvârşită în mâinile lui Dumnezeu –aceasta este sfânta smerenie. Ascultarea desăvârşită faţă de Dumnezeu, fără nici un fel de împotrivire, chiar şi dacă anumite lucruri par iraţionale şi greu de împlinit. Predarea în mâinile lui Dumnezeu. Ceea ce rostim la Dumnezeiasca Liturghie spune totul: „toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Acelaşi lucru şi în rugăciunea pe care o zice preotul în taină: "Ţie, Stãpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţãm toatã viaţa şi nãdejdea noastrã, şi cerem şi ne rugãm şi cu umilinţã la Tine cãdem..." Ţie, Doamne, Ţi le lăsăm pe toate. Aceasta este încrederea în Dumnezeu. Aceasta este sfânta smerenie. Aceasta îl preschimbă pe om. Îl face dumnezeu-om.
Cel smerit este conştient de starea sa lăuntrică şi, deşi aceasta este urâtă, el nu-şi pierde personalitatea. Cunoaşte că este păcătos şi se întristează din pricina asta, dar nu deznădăjduieşte, nu se mistuie pe sine. Cel ce are sfânta smerenie nu vorbeşte deloc, adică nu se împotriveşte. Primeşte să i se facă observaţii, să-l controleze ceilalţi, fără să se mânie şi să se îndreptăţească. Nu-şi pierde echilibrul. Celui egoist, complexat, i se întâmplă contrariul: la început seamănă cu cel smerit însă, dacă îl deranjează puţin cineva, îndată îşi pierde pacea, se mânie, se tulbură.
Cel smerit crede că toate depind de Hristos, şi că Hristos îi dă harul Său, şi astfel înaintează. Cel ce are sfânta smerenie trăieşte de acum în biserica cea nezidită de pe pământ. Are întotdeauna bucuria lui Hristos, chiar şi în cele neplăcute. Vedem aceasta şi în vieţile sfinţilor. Apostolul Pavel ce era? Om ca şi noi. Dar ce s-a făcut? S-a făcut organ al lui Dumnezeu, vas al alegerii. Mărturisesc cuvintele lui: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine... Căci pentru mine viaţă este Hristos, iar moartea un câştig. Ardea de iubirea lui Hristos. Smerenia l-a ridicat acolo. Să arzi pentru Dumnezeu, aceasta-i totul.
Dacă aveţi iubire către Dumnezeu şi către aproapele, Dumnezeu va dărui smerenie, va dărui sfinţirea. Dacă nu aveţi iubire către aproapele şi către Dumnezeu, dacă vă leneviţi, are să vă chinuiască satana, o să se răzbune pe voi omul cel vechi, or să vă greşească toţi şi toate, o să cârtiţi zicând: „De ce-ai lăsat asta aici? De ce acolo?” Şi o să socotiţi că e din pricina treburilor, a ostenelii. O să ziceţi: „Ce-o să fie cu starea asta în care am ajuns? Cum de mă port aşa?” fără să înţelegeţi de unde izvorăşte această stare. Pe când aceasta este răzbunarea instinctelor.
Atunci când omul trăieşte fără Dumnezeu, fără linişte, fără încredere, ci cu frământare, zbucium, întristare, deznădejde, dobândeşte boli trupeşti şi sufleteşti. Astenia psihică, neurastenia, schizofrenia sunt stări demonice. Diavol este şi vorbirea „smerită”. I se spune complex de inferioritate. Adevărata smerenie nu vorbeşte, nu rosteşte cuvinte „smerite”, adică „sunt păcătos, nevrednic, ultimul dintre toţi...” Cel smerit se teme să nu cumva să cadă în slavă deşartă prin cuvintele cele „smerite”. Aici nu se apropie harul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, harul lui Dumnezeu se află acolo unde există smerenie adevărată, smerenia dumnezeiască, desăvârşita încredere în Dumnezeu. Dependenţa de El.
Asta are mare valoare, să fii călăuzit de Dumnezeu, să nu ai nici o voie. Robul nu are nici o voie: ce vrea domnul său. Tot astfel şi credinciosul rob al lui Dumnezeu. Devii rob al Lui, dar în Dumnezeu afli slobozire. Aceasta este adevărata libertate. Să arzi pentru Dumnezeu. Asta-i totul. Am mai spus-o. Dacă eşti biruit de Dumnezeu, eşti robit Lui şi trăieşti în libertatea fiilor lui Dumnezeu: ...ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte (II Petru 2, 19). Se întâmplă ca şi cu ucenicul care are desăvârşita încredere în Bătrânul lui, iar Dumnezeu îi dă harul. Amintiţi-vă de Prorocul Elisei. A luat cojocul şi a lovit apele râului, dar nu le-a despărţit în două, precum făcuse Prorocul Ilie, căci tot ceea ce făcea, făcea fără smerenie, din egoism. Apoi, când s-a smerit şi a văzut că singur nu poate face nimic, a cerut cu smerenie ajutorul Bătrânului său, Prorocul Ilie, şi a primit har. Apele s-au despărţit şi s-a făcut drum ca să treacă.
Trebuie, fireşte, şi puţină străduinţă, dar smerenia cea mai înaltă nu se dobândeşte numai prin străduinţe şi luptă. Este roada harului. O spun din experienţă: tot ce am, am de la har. De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc (Ps. 126, 1). Pe toate le dă Hristos.
Să fim în toate smeriţi: în cuget, în cuvinte, în purtare. Niciodată să nu ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu zicând: „Am virtuţi”. Dumnezeu nu are trebuinţă de virtutea noastră. Întotdeauna să te înfăţişezi lui Dumnezeu ca păcătos, însă fără deznădejde, ci „îndrăznind la mila milostivirii Sale”. Ajunge să aflăm secretul.
Secretul este iubirea lui Hristos şi smerenia. Hristos ne va da smerenia. Noi, cu neputinţele noastre, nu-L putem iubi. Să ne iubească El. Să-L rugăm mult să ne iubească El şi să ne dea râvnă să-L iubim şi noi.
Dacă vrei să filosofezi, atunci pe toate le vei arunca sinelui celui rău şi te vei smeri totdeauna. Este smerenie să crezi că toţi sunt buni. Şi dacă auzi ceva rău despre cineva, să nu crezi. Pe toţi să-i iubeşti, să nu te gândeşti la nici un rău şi să te rogi pentru toţi. N-ai nevoie de altă filosofie. Inima celui bolnav de slavă deşartă nu se poate smeri. Când este corectat sau sfătuit, el răspunde cu tărie împotrivă, iar când este lăudat şi linguşit se poartă necuviincios. Orice i-ai spune, înţelege să se mândrească mai mult. Se îngrijeşte şi se învârte numai în jurul propriului sine. Dimpotrivă, păcătosul care se pocăieşte şi se mărturiseşte iese din sine însuşi. Atunci când se mărturiseşte, nu se mai întoarce înapoi.
Sufletul bolnav de slavă deşartă este înstrăinat de viaţa cea veşnică. În cele din urmă, egoismul este curată nerozie! Slava deşartă ne face găunoşi. Când săvârşim ceva doar ca să fim văzuţi de ceilalţi, atunci rămânem deşerţi sufleteşte. Tot ce facem, să facem spre a-I mulţumi lui Dumnezeu; dezinteresat, fără slavă deşartă, fără mândrie, fără egoism, fără, fără, fără... Să fii cântăreţ în biserică, la mănăstire. Să ai glas îngeresc şi să-I cânţi lui Dumnezeu, fără să ştii că atâţia oameni te ascultă, adică fără să te gândeşti la asta. Se poate? Nu-i uşor. E greu. De-asta mulţi cântăreţi s-au rătăcit. De obicei, toţi cântăreţii buni au mare egoism. Bineînţeles, nu toţi, dar cei mai mulţi. Însă, când ai smerenie, chiar dacă citeşti sau cânţi frumos, nu eşti influenţat de cei care te ascultă. Ce este – ai să-mi spui – dacă citeşti sau cânţi frumos, şi te aude Bătrânul tău? Asta nu-i nimic, dacă ai smerenie.
Trebuie cu orice jertfă, să devenim buni. Asta mă străduiesc şi eu, sărmanul. Dar vine osteneala pe aici, mă zdrobeşte boala pe dincolo, şi nu pot să fac nimic. Însă mă lupt. Vreau să devin mai bun, vreau să-L slăvesc pe Dumnezeu cu iubire, cu înflăcărare, mă străduiesc, dar nu iese nimic. Însă aceasta îmi dă bucurie şi mulţumire căm în sfârşit, mă străduiesc să-L iubesc pe Hristos. N-am izbândit-o, dar o doresc.

Despre taina pocăinţei

„Pocăinţa adevărată va aduce sfinţirea”

Nu există lucru mai înalt decât cea ce se cheamă pocăinţă şi spovedanie. Această taină este darul iubirii lui Dumnezeu către om. În acest chip desăvârşit se izbăveşte omul de rău. Mergem, ne spovedim, simţim împăcarea cu Dumnezeu, vine bucuria înlăuntrul nostru, pleacă vinovăţia. În Ortodoxie nu există piedică de netrecut. Nu există poticnire, pentru că există cel ce primeşte spovedania, cel ce are puterea de a ierta. Mare este duhovnicul!
Încă de mic copil, atunci când mi se întâmpla să păcătuiesc, o mărturiseam şi plecau toate. Zburam de bucurie. La fel şi acum. Sunt păcătos, neputincios; caut scăpare la milostivirea lui Dumnezeu, mă mântuiesc, mă liniştesc, le uit pe toate. În fiecare zi mă gândesc că păcătuiesc, dar doresc ca tot ce mi se întâmplă să prefac în rugăciune şi să nu-l închid înlăuntrul meu.
Păcatul îl încurcă pe om sufleteşte. Această încâlcire nu pleacă prin nimic. Numai prin lumina lui Hristos se face descâlcirea. Prima mişcare o face Hristos. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi... (Matei 11, 28). Apoi noi, oamenii, primim această lumină prin buna noastră dispoziţie, pe care o dovedim prin iubirea noastră faţă de Domnul, prin rugăciune, prin Taine.
Pentru ca sufletul să s epocăiască, trebuie să se trezească. Aici, în această trezire, se săvârşeşte minunea pocăinţei. Şi aici se află intenţia omului. Trezirea, însă, nu atârnă numai de om. Omul nu poate de unul singur. Intervine Dumnezeu. Atunci se pogoară harul dumnezeiesc. Fără har omul nu se poate pocăi. Iubirea lui Dumnezeu va face totul. Poate să rânduiască ceva – o boală sau altceva, depinde – ca să-l aducă pe om la pocăinţă. Aşadar pocăinţa se izbândeşte prin harul dumnezeiesc. Noi vom face o mişcare către Dumnezeu în chip simplu şi lin, iar de acolo mai departe vine harul.
Poate o să-mi spuneţi: „Atunci prin har se fac toate”. Se întâmplă şi aici întocmai ceea ce spun. Nu putem să-L iubim pe Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu ne iubeşte. Apostolul Pavel zice: Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu... (Gal. 4, 9). La fel se întâmplă şi cu pocăinţa. Nu ne putem pocăi, dacă Domnul nu ne dă pocăinţă. Şi aceasta este valabil pentru toate. Adică se adevereşte prin cuvântul: Fără mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5). Dacă n există temeiuri pentru a se sălăşlui Hristos înlăuntrul nostru, pocăinţa nu vine. Temeiurile sunt smerenia, iubirea, rugăciunea, metaniile, oseneala pentru Hristos. Dacă simţământul nu este curat, dacă nu este simplitate, dacă sufletul are un interes viclean, atunci nu vine harul dumnezeiesc. Se întâmplă atunci să mergem să ne spovedim, şi să nu simţim uşurare.
Pocăinţa este un lucru foarte subţire. Pocăinţa adevărată va aduce sfinţirea. Pocăinţa ne sfinţeşte.
p. 289

Sfânta Scripură şi Sfinţii Părinţi cultivă dragostea dumnezeiască

Din Sfânta Scriptură izvorăsc toate. Trebuie să o citiţi neîncetat, ca să aflaţi tainele luptei duhovniceşti. În iubita mea Înţelepciune a lui Solomon, în capitolul al nouălea, scrie:
Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Cel ce ai făcut toate cu cuvântul Tău, şi cu înţelepciunea Ta ai rânduit pe om ca să stăpânească peste zidirile cele făcute de Tine şi să cârmuiască lumea cu cuviinţă şi cu dreptate şi cu suflet drept să facă judecată, dă-mi mie înţelepciunea care stă aproape de scaunul Tău şi nu mă lepăda dintre slujitorii Tăi. Căci robul Tău sunt eu şi fiul roabei Tale, om slab şi cu viaţă scurtă şi puţin destoinici să înţeleg judecata şi legile (Înţ. Lui Sol. 9, 1-5).
Vedem aici pe înţeleptul Solomon cerând în chip atât de smerit de la Dumnezeu înţelepciunea Sa. Şi Dumnezeu i-a dat-o cu atâta îmbelşugare! Toate aceste lucruri înţelepte pe care le scrie nu sunt ale sale. Sunt insuflate de acelaşi duh ca şi cuvintele canoanelor pe care le-au scris imnografii. De aceea şi eu le iubesc mult. Pe ele să le citiţi, cu ele să vă desfătaţi. Astfel veţi dobândi dragostea dumnezeiască.
...
Praznicul şi miezul întregii bucurii este Persoana lui Hristos. Ce este exact nu putem înţelege în adâncime, căci Dumnezeu e nemărginit, este taină, este tăcere. Dumnezeu este foarte tainic, dar există (este) peste tot. Îl trăim pe Dumnezeu, îl respirăm pe Dumnezeu, dar nu putem simţi măreţia Sa, pronia Sa. Deseori El ascunde lucrările proniei Sale dumnezeieşti. Însă, când dobândim sfânta smerenie, atunci pe toate le vedem şi le trăim; Îl trăim pe Dumnezeu vădit, în chip deplin, şi simţim tainele Lui. Atunci începem să-L iubim. Şi acesta este un lucru pe care îl cere El Însuşi.
Este primul lucru pe care îl cere pentru fericirea noastră, precum spune: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă” (Matei 22, 37-38).
O asemenea iubire aveau sfinţii.
...

Nu mă gândesc la moarte. Ce va voi Domnul. Eu vreau să mă gândesc la Hristos. Deschideţi-vă şi voi mâinile şi aruncaţi-vă în braţele lui Hristos. Atunci va trăi înlăuntrul vostru. Şi veţi socoti că nu-L iubiţi mult, şi veţi voi să vă apropiaţi mai mult şi să fiţi una cu El. Dispreţuiţi patimile. Nu vă îngrijiţi de diavol. Întoarceţi-vă către Hristos. Pentru a se face asta, trebuie să vină harul. „Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le plineşte”.
p. 188-189

Ne vorbeşte Părintele Porfirie
Editura Bunavestire Galaţi, 2003
Trad. de Ierom. Evloghie Munteanu

"În acea clipã în care sufletul vostru are nevoie si vã luptati, sã strigati: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-mã. Pe toate sã le primiti prin rugãciune. Acesta este un mare secret."
Ne vorbeste Pãrintele Porfirie, p. 251

MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/44-batranul-porfirie.htm

MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

Cuvânt către cititor
Referintă biografică

PARTEA INTAI - ÎMBOLDIREA SPRE RĂU
Rădăcinile mele
Aris hipnotizatorul
Alexandra
Cineva invizibil mă loveste
Un vis ciudat
Demostene masonul

PARTEA A DOUA - AJUTORUL DUMNEZEIESC
Prima vizită în Sfântul Munte
Intâlnirea mea cu Bătrânul Paisie
"Cu ce drept te amesteci în viata mea?"
Crucea izvorăste mireasmă
Vedenia
Primele mele încercări "duhovnicesti"
"Micile" harisme ale bătrânului
"Metoda" învătăturii bătrânului - Duhul Sfânt
Marea binecuvântare
Ingerul păzitor

PARTEA A TREIA - ÎNTRE DOUĂ TRADITII SPIRITUALE
Intâlnirea cu Swami Yogamukananda
Mind control - "Nu tot ce străluceste este aur..."
"Tras de păr" către Sfântul Munte
Coiful duhovnicesc
Lămurire

PARTEA A PATRA - VIATA MEA ÎN INDIA
India
Intâlnirea la Benares
Călătoria către Babaji - "zeul" întrupat
Himalaya: în ashramul "dascălului dascălilor"
La New Delhi, în ashramul lui Shri Aurobindo
La Mongyr: ashramul lui Satyananda
Oamenii ashramului
Allahabad: a doua întâlnire cu Babaji
Evenimentele spirituale
Mărturia Maicii Gavrilia
Ce am descoperit în biblioteca lor
Din nou în ashramul lui Shri Aurobindo

PARTEA A CINCEA - DUPĂ INDIA, ÎNAPOI ÎN GRECIA
Revenirea în Sfântul Munte
Lumină sau întuneric
Diavolul, îngerul si Maica Domnului
"Operatia"
Mos Ilie ....
Să nu-L ispitesti pe Domnul Dumnezeul tău
Tufa de dafin
Bătrânul străluceste
Vindecarea creierului
Armata
Bătrânul Porfirie
Rugăciunea si mantra
Dumnezeiasca împărtăsanie
Tainele crestine si lucrările magice

PARTEA A SASEA - CUGET, DECI EXIST
Efecte sociale ale învătăturii de credintă în hinduism si crestinism
Yoga: religie sau stiintă?
"Viata armonioasă" sau tehnica înselării
Inviere sau reîncarnare?
Influenta practicii yoga asupra trupului si a mintii
"Dumnezeii" hinduismului
Idolii neamurilor sunt demoni
Meditatie si autohipnoză
Epilog

---

Părintele Porfirie Kavsokalivitul a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică, astăzi, miercuri, 27 noiembrie

http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2013/11/27/parintele-porfirie-kavsokalivitul-a-fost-canonizat-de-patriarhia-ecumenica/

Pilda samarineanului milostiv

Postul si neascultarea

Postul si neascultarea

Calauzitoarea

Istoria lui Iisus pentru copii

Dor de tata

Prin ce sunt vii oamenii?

Ce trebuie sa faca orice crestin zilnic pentru mantuire ?

Primul lucru: Dimineaţa cînd te scoli, trebuie să te speli pe ochi.
Al doilea: Faci trei închinăciuni zicînd: “Prea Sfîntă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ţie”, “Prea Sfîntă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă!”.
Al treilea lucru: Rugăciune cît timp poţi: 1 minut, 1 oră.
Al patrulea lucru: Masa, după mîncare rugăciunea de mulţumire.
Al cincilea: La servici sau la scoală sau alte probleme, de la orele 7-15, şi în timpul lucrului, rugăciunea scurtă: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul !” cît de des. Cine trece pe lîngă Biserică se închină, iar de ai timp mergi şi faci o rugăciune, aprinzi o lumînare, cînd vii de la servici, la fel.

La orele 16 masa cu rugăciune înainte şi după mîncare, odihnă un ceas sau alt lucru de nu eşti obosit. Pe la orele 22 înainte de culcare, rugăciune: Acatiste, Paraclise şi culcarea.
Duminica dimineaţa la orele 7 rugăciune, la orele 10 la Biserică la Sfînta Liturghie, apoi după ce iei anafora, vii acasă mănînci, te odihnesti puţin, citeşti cărţi religioase, la orele 17 la Vecernie la Biserică la catehizaţie, unde se fac şi cîntări, iar la orele 20 acasă masa, rugăciune, culcare.
Cele 4 posturi se posteste tot anul, Miercurea şi Vinerea, şi Spovedanie şi Impărtăşanie în aceste posturi.

La diverse nevoi omeneşti se fac urmatoarele slujbe: Cea mai puternică slujbă, la orice nevoie omenească, este Sfînta Liturghie, cu scoaterea de părticele din prescura la Proscomidie.

Pentru cei ce sunt certaţi şi nu vor să se împace, se face Acatistul Sfîntului Fanurie cu post.

Pentru căsătorie, necaz, boală, deznădejde se face urmatoarea rînduială:
1. Se spovedeşte din copilărie pînă la zi cel bolnav, după ce a postit timp de 5 zile;
2. Împărtăşanie, de nu este oprit de canoane;
3. Miercuri şi Vineri mîncare odată în zi, de post, după orele 16;
4. 40 de Sfinte Liturghii, cu scoaterea de părticele de la Proscomidie pentru cel în cauză;
5. Citirea Psaltirii timp de 40 de zile;
6. La Miezul nopţii, de 33 de ori “Tatăl nostru”, după fiecare cîte o metanie;
7. Dimineaţa Acatistul Maicii Domnului, iar seara, Paraclisul Maicii Domnului;
8. Rugăciunea continuă: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul !”;
9. Taina Sfîntului Maslu cu 3 sau 7 Preoţi.
Rînduiala acesta se face timp de 40 de zile, atît de cel în cauză, cît şi de cei din casă şi toate neamurile, dînd milostenie la săraci după putere.

Pentru Bolnavi psihici şi alte boli greu de vindecat se face aşa:
1. 5 zile de post, Spovedanie generală, Sfînta Împărtăşanie;
2. Miercuri şi Vineri, mîncare odată în zi, după orele 16;
3. Acatistul ACOPERĂMÎINTUL MAICII DOMNULUI timp de 40 de zile, căci spune în el: “Bucură-Te Ceea ce iei în atotputernicile Tale mîini pe cei părăsiţi de doctori !”
4. Rugăciunea: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluişete-mă pe mine, păcătosul !” o zice atît bolnavul, cît şi cei ce-l ajută, de nu poate bolnavul, fac pentru el rînduiala cei sănătoşi.
5. De 7 ori rînduiala Sfîntului Maslu;
6. Milostenie la săraci, după putere.

Pentru cei pătimaşi: beţie, curvie, ucidere şi alte patimi, nu-i pomenim la Sfînta Liturghie, dar facem Psaltirea, care-i ajută să scape din aceste păcate.

Pentru MORŢI: din ziua morţii trebuie puşi la Liturghie timp de 40 de zile, este vremea cînd sufletul merge prin Rai şi prin Iad, iar a 40-a zi se duce la Tronul lui Hristos, la Judecata Particulară. Liturghiile îi ajută foarte mult, 40 Liturghii  = 1 Sărindar. PARASTASELE îi ajută mult, la 3 zile, la 40 de zile, la 6 luni, la 1 an şi aşa mai departe şi MILOSTENIA din cea avut mortul îi ajută foarte mult, s-o facă şi din ceea ce au cei ai casei.

Ce rugăciuni vom face în fiecare zi ?
Rugăciunile dimineţii şi ale serii în primul rînd. Apoi, în fiecare dimineaţă se zice unul din Acatistele Maicii Domnului, zilnic, seara vom face Paraclisul Maicii Domnului. Cele mai lungi mîini sunt cele ce ajung pînă la cer – RUGĂCIUNEA;

Luni: Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, Canon către Îngerul păzitor, Canon de rugăciune către Puterile Cereşti.
Marţi: Acatistul Sfîntului Ioan Botezătorul şi al Sfîntului Antonie cel Mare.
Miercuri: Acatist către Maica Domnului unul din cele 3.
Joi: Acatistul Sfîntului Apostol Petru şi Pavel şi al Sfîntului Nicolae.
Vineri: Acatistul Sfintei Cruci.
Sîmbătă: Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos
Duminică: Acatistul Sfintei Treimi.

În fiecare zi se ţine această rînduială, iar de va cădea în acea zi şi un sfînt ce are Acatistul său, se face pe lînga Acatistul zilei şi Acatistul sfîntului zilei.

De la Sfintele Paşti pînă la Înălţarea Domnului se face Acatistul Sfintei Învieri zilnic, pe lîngă Acatistele zilelor respective. De la Înălţare la Rusalii se face zilnic Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos. În postul Adormirii se face zilnic Acatistul Adormirii Maicii Domnului şi la fel în fiecare post, al cărui sfînt este postul, al aceluia se face zilnic Acatistul. Creştinii, de nu vor ţinea cele 4 posturi de peste an şi Miercurile şi Vinerile, nu sunt creştini. De nu ţinem acest post Apostolic, alt post este zadarnic. Miercurile şi Vinerile de peste an sunt zile de post, cine poate mănîncă numai odată pe zi, cine vrea, fără ulei, cei bolnavi mănîncă de 3 ori pe zi de post. Lunea se ţine post pentru sănătate şi pentru Îngerul păzitor.

Postul RĂSTIGNIRII, ţine din Joia cea mare pînă în ziua de Paşti, cînd nu se mănîncă nimic, iar în ziua de Paşti te Spovedeşti şi Împărtăşeşti. Prima săptămînă din Postul Paştilor, Luni şi Marţi nu se mănîncă nimic, iar Miercuri Spovedanie şi Impartasanie, la fel şi în Săptămîna Patimilor. Sînt călugări ce nu mănîncă nimic de la Florii la Paşti. Pentru bolnavi gravi se ţine Postul lui Hristos de 10 zile, de la Înălţare la Rusalii. Orice post se începe cu Spovedanie şi Împărtăşanie şi se termină tot cu aceasta. Nu se posteşte Marţea şi Sîmbăta, numai în cele 4 posturi. Cine ţine alte posturi şi nu le ţine pe acestea rînduite de Sfinţii Apostoli şi biserică posteste în zadar.

de Arhimandrit CLEOPA ILIE

Ceaiul de urzici este bun impotriva caderii parului

Ceaiul de urzici este bun impotriva caderii paruluisi nu numai

Cu ceai de urzici vitaminizezi, detoxifiezi si mineralizezi organismul. De asemenea, consumul ceaiului de urzici combate si astenia de primavara. Te ajuta sa scapi de matreata si de caderea parului. Este unul dintre ceaiurile cele mai bogate in substante benefice si compusi activi si are efecte extraordinare pentru sanatatea oamenilor.
Numele urzica(urtica dioica) provine de la cuvântul “uro” ce înseamnă “eu ard” si ugerează senzaţia de usturime ce apare la atingerea plantelor.
Desi nu este deloc prietenoasă cu pielea noastră, urzica are incredibil de multe beneficii pentru corpul omenesc si au fost folosita in multe zone de sute de ani ca aliment, plantă medicinală, ceai de urzici tonic energizant sau ca materie primă pentru obţinerea firelor pentru ţesături. Urzicile sunt o excelentă sursă de proteine, fier şi alte minerale esenţiale pentru organism. Deasemenea sub formă de tincturi sau de ceai, urzicile au fost folosite în medicina tradiţională pentru a face părul să fie mai strălucitor şi mai puternic, sau pentru a curăţa sângele. În Grecia antică erau folosite în tratamentul artritei, tusei sau tuberculozei.

Componentele naturale ale frunzelor de urzici

Urzicile sunt printre cele mai bogate plante in substante benefice pentru corpul uman fapt ce a determinat nutritionistii sa-l recomande ca aliment sau planta medicinala pentru detoxifierea si pentru regenerarea organismului. Contin substante de natura proteica si glucidica, un numar incredibil de aminoacizi, vitaminele B2, K si C, polivitamina A, acid pantotenic, beta caroten, saruri de calciu, fier, siliciu, magneziu, potasiu,amine, cetone, steroli si multe altele in cantitati mai mici. Proprietăţile antiinflamatorii sunt datorate prostaglandinelor.

Ceaiul de urzica – Beneficii

- ajută de detoxifierea organismului de substanţe chimice şi metale grele
- fiind bogat in minerale si vitamine, este execelnt pentru vitaminizarea, remineralizarea si echilibrarea sistemului de aparare al organismului.
- elimina starile de anemie, ce apar mai ales primavara
- ajută la reducerea retenţiei de apă, sunt în particular foarte eficiente în sindromul premenstrual şi menoragie
- stimulează lactaţia şi este ajută la recuperarea energiei după naştere
- cu ceai de urzici se creşte concentraţia de testosteron în mod natural, crescând vitalitatea la bărbaţi
- este diuretic, crescând secreţia de acid uric, dar în acelaşi timp este eficient în tratamentul enurezisului nocturn
- contine sterolii, componente din frunzele de urzici, reduc activitatea dehidrotestosteronului, care cauzează afecţiuni ale prostatei
- prin acţiunea antiinflamatoare ceaiul de urzici reduce simptomele cauzate de artrită. Cantităţile însemnate de bor şi siliciu din frunzele de urzici sunt de ajutor în reducerea durerilor provocate de osteoartrite, tendinite, bursite, artrita reumatoidă sau guta. Frunzele pot fi folosite si pentru a obţine o pastă care se poate aplica directe pe locurile dureroase
- proprietăţile antihemoragice pot fi utile în hemoragiile interne sau în tratarea rănilor sau tăieturilor de mici dimensiuni
- actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor
- are efect benefic in bronsita si astm
- magneziul din urzici moderează durerea cauzată de fibromialgie
- conţine antihistaminice naturale care sunt eficace pentru diferite alergii
- are proprietăţi analgezice
- se poate folosi ceai de urzici ca tonic feminin, mai aels pentru femeile tinere, aflate la începutul menstrutiei şi pentru femeile în vârstă aflate la menopauza;

Ceai de urzica – uz extern

Cu ceai de urzica se activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea lor fiind folosit cu precadere in tratamentele de natura cosmetica.Se ştie ca folosind ceai de urzici puteţi îmbunătăţi aspectul tenului, făcându-l mai curat şi mai sănătos. Deasemenea compresele cu ceai de urzici ajuta la cicatrizarea ranilor

Tratament cu ceai de urzici impotriva matretii si caderii parului

Un tratament cu ceai de urzica combate matreata si tonifiaza firele de par.Acest tratament presupune o cantitate de urzici proaspete sau uscate de aproximativ 1,5kg de frunze (cat puteti lua cu ambele maini de 8-10 ori) care se pun intr-o oala de 5-6 litri plina cu apa rece si apoi se pun pe foc mic si dupa ce ajung la fierbere, se mai lasa sa stea 5-7 minute apoi sa ia oala de pe foc si se lasa la racit. Cu acest amestec se spala parul de 3 ori in doua saptamani.
In cazul in care folositi radacini de urzici, se iau doua maini pline cu radacini de urzici si se lasa sa stea o noapte in apa rece, apoi a doua zi se pune vasul pe foc pana da in clocot si apoi se lasa sa mai fiarba 8-10 minute. Se foloseste saptamanal iar pentru spalatul pe cap ar trebuie folosit doar sapun medicinal.

Cum se prepara corect ceaiul de urzica?

Ceaiul de urzica se prepara prin oparire sau infuzie, astfel incat planta sa nu isi piarda proprietatile curatorii. Peste o lingura de urzici se toarna o ceasca de apa clocotita, se acopera pret de cateva minute, dupa care se strecoara. In caz ca se doreste pregatirea unei cantitati mai mari se va repeta procedeul folosind 4-5 linguri cu frunze uscate de urzici la un litru de apa fiarta.Se consuma zilnic pana la patru cesti de ceai, cu inghitituri mici, fara sa se adauge zahar. In mod normal daca bei zilnic 2-3 cani cu acest ceai vei slabi cam 2kg pe saptamana insa pentru un efect maxim o data inceputa cura de slabire cu ceai de urzici nu trebuie intrerupta timp de 30 de zile. Un pahar de ceai de urzici combinat cu ceai de coada soricelului pe zi ajuta si la toniefierea stomacului

Ceai de urzica – contraindicatii si efecte adverse

Dacă urmaţi un tratament cu medicamente, consultaţi medicul înainte de a începe un tratament cu ceai sau tinctură de urzici. Unele medicamente pot interacţiona în mod negativ cu planta. Datorită proprietăţilor de detoxifiere, urzicile pot provoca, la unele persoane, un uşor discomfort gastro-intestinal.
Datorita actiunii diuretice,un consum in exces de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic. Pentru cei care consuma frecvent urzica este recomandat sa aiba grija ca dieta lor zilnica sa contina destul potasiu.Cercetari recente de laborator au dovedit ca urzicile determina contractii ale uterului, din acest motiv fiind recomandat ca femeile insarcinate sa se fereasca de consumul de urzica.

Precautii

Este important ca atunci cand culegeti urzicile sa purtati manusi fiindca tepii urzicilor contin histamine ce provoaca dureri ce persista cateva ore.

Sfat medical

Avand o influenta benefica pentru pancreas, ceaiul de urzici scade si nivelul glicemiei, vindeca bolile si inflamatiile cailor urinare, precum si retentia urinara patologica. Deoarece are un usor efect usor laxativ, este recomandat mai cu seama pentru o cura de primavara.
surse: www.sciencedaily.com, www.health.com

Viitor de câine

SEMNE VITALE - buletin informativ al Asociației PRO VITA pentru Născuți și Nenăscuți - Fil. București

Nu se afișează corect? Clic aici pentru a vizualiza în browser-ul tău

Fă o donație! Ciripim pe Twitter Să fim prieteni pe Facebook Trimite unui prieten

În România, dreptatea umblă cu capul spart. Probabil nu există persoană care să nu se fi săturat de povestea interminabilă a câinilor fără stăpân. După ani de lamentări, mitinguri pro și contra, legi și contra-legi, a trebuit să se întâmple o nenorocire ca să se ia măsuri radicale pentru protejarea vieții oamenilor. Mai exact, a unora dintre ei. Ceilalți, care au ghinionul să nu se fi născut încă, valorează în continuare mai puțin decât un câine. Zilnic, undeva între 400 și 500 de copii nenăscuți pier sub chiuretă sau aspirator, fără să stârnească atâtea pasiuni, leșinuri și discursuri televizate. Avortul a ajuns o banalitate. Ieri, după ce președintele a promulgat legea care permite eutanasierea, premierul a anunțat că a adoptat un maidanez. „Nu o să fiu mândru să trăiesc într-o țară care își măcelărește câinii”, ne-a spus el. Aproape să ne dea lacrimile de emoție. Dar să trăiți într-o țară care își măcelărește viitorul, este un motiv de mândrie, domnule Ponta? Și dvs., la fel ca mai toți colegii parlamentari, ați votat împotriva propunerii legislative (detalii) care instituia o măsură minimă de protecție, oferind femeilor în situație de criză legată de sarcină un sprijin și relaxarea tensiunii pe care anturajul, de multe ori familia, o exercită asupra lor. Așa că vă propunem, domnule prim-ministru, dragi parlamentari, să vă îngrijiți de toți câinii fără stăpân: cu siguranță vor putea asigura dezvoltarea țării, plata pensiilor, sănătatea pentru cei vârstnici sau construcția morganaticelor autostrăzilor, pe care toți liderii de după 1989 ni le promit. Cine știe, poate vor învăța câinii să toarne fundații - pentru că oameni în România nu prea se mai nasc. Numărul avorturilor în România depășește numărul populației în viață. Statistica o găsiți aici. Suntem probabil un unicat în lume. La ce fel de viitor poate spera o națiune care se autodistruge cu bună știință? Un viitor de câine, desigur.   PRO VITA București   PS: Cum iarna se apropie, trebuie de-acum să ne preocupăm de provizia de lemne de foc pentru casa noastră socială (www.valeaparului.ro). Din experiența anilor trecuți știm că necesarul este de cca. 6 tone, la un preț de (circa) 270 lei/tonă. Vă rugăm să sprijiniți această acțiune printr-o donație: online aici sau prin transfer bancar în contul RO90 RZBR 0000 0600 1377 1027 (lei), deschis la Raiffeisen Bank București, titular Asociația „Pro-vita pentru Născuți și Nenăscuți”. Mulțumim!   Ce-am mai făcut (sau au făcut alții) și ar fi bine să știți Declarație de sprijin pentru legea privind protecția minorilor din Rusia Un număr de 100 de entități, organizații non-guvernamentale din 33 de țări ale lumii, printre care și 5 din România, au transmis o declarație de sprijin pentru politica de protecție a copilului pe care Rusia o aplică printr-o lege recentă. Declarația a fost transmisă ambasadelor Rusiei din toate țările semnatarelor.   Căsătoria - mediul familial optim pentru creșterea și dezvoltarea copiilor Un studiu realizat de Fundația pentru Căsătorie din Marea Britanie, intitulat „Understanding society” relevă că aproape toate cuplurile care au rămas intacte până ce copiii lor au atins vârsta adolescenței sunt căsătorite.   Două opinii juridice remise europarlamentarilor români În luna care a trecut, am transmis două noi puncte de vedere privind inițiative legislative. De această dată cu privire la drepturile sexuale și reproductive (raportul Estrela) și la reglementarea dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro (raportul Liese), ambele dezbătute la Parlamentul European. Studiu individual la „școala provita” Între avort și infanticid: Juristul polonez Alexander Stepkowski (Ordo Iuris) ne spune de ce dezincriminarea avortului reprezintă doar primul pas pe drumul relativizării protejării vieţii omului la alte vârste.

2013 Asociația PRO VITA Filiala București
Misiunea Pro-Vita: Să ocrotească copilul născut şi nenăscut aflat în dificultate, fără discriminare, până la integrarea sa în familia naturală.

Adresa noastră:
Asociația PRO VITA Filiala București

Str. Zmeica, nr. 12, sector 4

București 041107

Romania