Pune o fapta buna la temelia Clinicii Nera

duminică, 25 ianuarie 2009

Ratatouille

Am vrut sa-mi petrec frumos o dupa-amiaza de Sambata, insorita, uitându-mă la pescăruși, la Unirii pe chei.

Așa mai făcusem eu de mult. Și am zis de ce nu și acum.
Spre surprindere mea, nu numai ca vremea s-a schimbat, dar pe malul râului nu am vazut pescăruși. Am avut un gol teribil în stomac și în același timp mă bucuram ca am cizme lungi în picioare. Îmi pare rău ca nu am avut o cameră sa surprind imaginea... șocantul contrast între așteptări și realitate!
Printre gunoaie aruncate în apă, strânse la mal se plimbau înghețate de frig alte creaturi, pe care le-ai putea găsi gingașe numai în Ratatouille...
Nu am putut sa nu le urmaresc încă uimită jocul, de parcă mă jucam într-un mod sadic cu limitele mele de acceptare a dezgustului, mă uitam cu interes cum s-au strâns câte 4 în viteză în colțul mai întunecos de lângă pod să caute resturi... Devenise... captivant, ăsta e cuvântul. Și atunci mi-am amintit brusc, in mod hilar, absurd, grotesc, nici nu stiu cum să descriu rânjetul meu de atunci, mi-am amintit că luasem chiar și o pâine sa hrănesc pescărușii...
M-am mai gândit atunci și la vrăbiuțe filmate de mine acum un an în primăvară, la numai 200 de metri de locul cu pricina...
Privirea mea insistentă asupra micilor creaturi și interesul meu pentru acest viitor gol de memorie a atras în joc spectatori, deja micile creaturi deveniseră... vedete.
Nu pot să nu mă gândesc la o paralelă cu o latură a vieții (produsele media), amestec de scârbă și atracție...
M-a salvat un telefon, o schimbare de plan, un cârlig care m-a tras din stare aceea hipnotică de... greață.
Am plecat cu un mare regret că ceea ce a fost frumos, romantic și reconfortant a putut fi strivit de nepăsare. Într-adevăr cei mai întelepți (pescărusii) au cedat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti liberi sa-mi comentati gandurile