Pune o fapta buna la temelia Clinicii Nera

miercuri, 6 aprilie 2011

Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul

Rugãciunea Sfântului Efrem Sirul - la sfarsitul Canonului cel Mare (al Sfantului Andrei Criteanul)

Doamne si Stãpânul vietii mele, Duhul trândãviei, al grijii de multe, al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert nu mi-l da mie! Iar duhul curãtiei, al gândului smerit, al rãbdãrii si al dragostei, dãruieste-mi mie, slugii Tale! Asa, Doamne, Împãrate, dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.



Scurta rugaciune atribuita traditional Sfantului Efrem Sirul reprezinta o particularitate specifica a slujbelor din Postul Mare pana intr-acolo incat parintele Alexander Schmemann a putut-o numi "rugaciunea Postului Mare". Aceasta rugaciune nu era rezervata odinioara doar perioadei Triodului, ci era utilizata la toate oficiile cu "Aliluia", asa cum o prescrie pana astazi Typikon-ul Sfantului Sava. In timpul Postului Mare, ea trebuie sa fie recitata la sfarsitul tuturor oficiilor ciclului zilnic din lunea Saptamanii I pana in miercurea Saptamanii Patimilor (cu exceptia sambetelor si duminicilor in care randuiala liturgica are un caracter festiv), precum si miercurea si vinerea Saptamanii Lasatului de branza, ale carei oficii sunt de tip cvadragezimal. Inainte de concediere si indata dupa binecuvantarea preotului, trebuie facute trei metanii mari recitand in tacere la fiecare dintre ele o parte a rugaciunii:

"Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie (1 metanie) [argia - periergia - philarchia- argologia]. Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi-l mie, slugii tale (1 metanie) [sophrosyne- tapeino-phrosyne- hypomone- agape].

Asa, Doamne si imparate, da-mi mie sa-mi vad caderile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin (1 metanie)".

Dupa care se fac rapid 12 metanii mici repetand mereu in tacere la fiecare dintre ele rugaciunea vamesului: "Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului si ma miluieste!".

In fine, se face din nou o metanie mare recitand numai ultima parte a rugaciunii: "Asa, Doamne si imparate...". Numai in timpul Postului Mare, dupa aceasta rugaciune se repeta grupul de rugaciuni legate de "Sfinte Dumnezeule...", astfel ca acesta e reluat de trei ori in cursul fiecarui oficiu.

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul - Istoricul rugaciunii
Introducerea acestei rugaciuni in zilele de post e, se pare, destul de recenta, fiindca nu o gasim indicata in vechile typika, care nu apartin grupului savait, cum sunt cele studite de la Evergetis si Messina, de altfel extrem de complete.

Originea acestui rit se afla probabil la manastirea Studios, a carei regula (Hypotyposis) prescrie intregii comunitati sa faca in Postul Mare 3 metanii mari in fata egumenului dupa catismele Ceasurilor . Potrivit regulii (Diatyposis) Sfantului Atanasie Athonitul, la aceste 3 metanii mari trebuie adaugate 12 metanii mici". Aceste doua variante ale aceluiasi ritm specific cvadragezimal au fost adaptate ulterior la Messina (3 metanii mari) si Evergetis (15 metanii). Astfel ca, probabil cu ocazia sintezei traditiilor palestiniana si constantinopolitana, rugaciunea Sfantul Efrem a fost suprapusa peste acest oficiu al celor "15 metanii" deja bine implantat in capitala bizantina incepand din secolul XI.



Oricare ar fi vechimea acestei rugaciuni, prin frecventa si concizie are o importanta primordiala in Triod. Ea rezuma in chip admirabil intreg programul duhovnicesc al Postului Mare articuland in trei grupuri de cereri principalii termeni ai vocabularului duhovnicesc si echilibrand prin sobrietatea ei diversitatea dezvoltarilor catehezei imnologice.



Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul - Analiza cererilor
Fara a pretinde sa-i epuizam profunzimea, vom incerca sa dam cateva explicatii ale acestei rugaciuni plecand de la un rapid studiu al notiunilor ei fundamentale si al inlantuirii lor.

Sa remarcam mai intai ca cele trei parti ale ei formeaza trei grupuri de cereri adresate lui Dumnezeu: cereri negative in primul grup, pozitive in al doilea si "pastratoare" al starii dobandite, gratiei celui de-al doilea grup, in cel de-al treilea. Dumnezeu apare aici drept unicul subiect activ, ferind de patimi si acordand harul, nu fiindca rolul de conlucrare al vointei libere a omului ar fi abandonat, ci mai degraba pentru a arata ca viata duhovniceasca are nevoie inca de la inceputul ei de alipirea intima a vointei umane de vointa divina. Unire fara contopire, dar care se manifesta, ca si in cazul lui Hristos, in unitatea de actiune a lucrarii sale divino-umane. Fara sa fie mentionata explicit, sinergia subintinde in fapt intreaga aceasta rugaciune, caci insasi actiunea de a cere implica dorinta de deschidere si alipire de vointa dumnezeiasca, potrivit prototipului oricarei rugaciuni: "Faca-se voia Ta.. .".

Rugaciunea Sfantului Efrem reprezinta, o invocare concisa si bine structurata a ansamblului programului vietii duhovnicesti propus de Triod. Articulandu-si cererile in perechi de termeni opusi, ea sugereaza scopul comun: isihia si concentrarea menite sa linisteasca humusul compusului uman, ca harul dumnezeiesc sa poata patrunde in el si sa-l faca sa infloreasca diferitele virtuti spre lauda lui Dumnezeu.

Makarios Simonopetritul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti liberi sa-mi comentati gandurile