Pune o fapta buna la temelia Clinicii Nera

joi, 17 ianuarie 2013

Viata Sf. Antonie cel Mare, scrisa de Sf. Ier. Atanasie al Alexandriei

Doamne ajuta,

Va atasez un text cunoscut: Viata Sf. Antonie cel Mare, scrisa de Sf. Ier. Atanasie al Alexandriei. (Re)lectura acestei vieti ne poate spori increderea in Dumnezeu, in lucrarea Sa minunata cu fiecare din noi si in apropierea Sa intima de sufletele celor ce-L cauta cu adevarat; ne face mai constienti de faptul ca urcusul duhovnicesc e intr-adevar cu putinta, ne arata "ne-puterea" diavolului, fiind, cred, textul cel mai clar din acest punct de vedere pentru ca vedem aici cat e de neputincios diavolul (pentru cel intarit duhovniceste), precum si care sunt mijloacele, strategiile si tertipurile de scamator pe care le inventeaza mereu pentru a ne (sur)prinde in cursele lui si cum sa ne ferim de ele. E o marturie a trairii profunde a mesajului Evangheliei. E o urmare autentica a lui Hristos, o chemare, o invitatie si pentru noi de a urma - fiecare la masura si cu puterile lui - calea sfinteniei si a curatiei sufletesti, a despatimirii si umplerii continue de har.

Ca marturie a frumusetii acestei vieti, dar si a textului in sine (nu mai putin a traducerii romanesti a Pr. Staniloae) va redau aici câteva din ultimele poveţe ale Sf. Antonie înainte de trecerea sa la cele veşnice:

"«Eu, precum s-a scris, pornesc pe drumul părinţilor. Căci mă văd chemat de Domnul. Iar voi privegheaţi şi nu pierdeţi roada nevoinţei voastre de mulţi ani, ci, ca şi când acum aţi începe, siliţi-vă să vă păstraţi râvna voastră. Cunoaşteţi pe demonii uneltitori, cunoaşteţi cât de sălbatici sunt, dar şi cât de slabi în putere. Nu vă temeţi deci de ei, ci mai degrabă respiraţi pe Hristos şi credeţi Lui. Şi trăiţi ca unii ce mor în fiecare zi, luând aminte voi înşivă şi aducându-vă aminte de câte aţi auzit din îndemnurile mele. […] Siliţi-vă mai degrabă să vă uniţi mai întâi cu Hristos şi apoi cu sfinţii, ca după moarte să vă primească şi ei în corturile veşnice, ca pe nişte prieteni şi cunoscuţi. Gândiţi-vă la aceasta, cugetaţi la aceasta! [...] Şi rămâneţi cu bine, fiilor! Căci Antonie se mută şi nu va mai fi cu voi».
Spunând acestea şi aceia sărutîndu-l pe el, întinzându-şi picioarele privi vesel ca la nişte prieteni la cei ce veniseră la el. Căci stând întins faţa îi era plină de bucurie. Şi aşa şi-a dat duhul şi s-a alăturat la părinţi." (SF. ATANASIE cel MARE, Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, 90, 91).

Lectura cu folos!
Preluata dintr-un mesaj al diac. Nicolae



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti liberi sa-mi comentati gandurile