Pune o fapta buna la temelia Clinicii Nera

joi, 28 februarie 2013

Donează 2 ore din timpul tău unui copil bolnav de cancer

Sursa: http://www.nicoletatintea.blogspot.ro/2013/02/doneaza-2-ore-din-timpul-tau-unui-copil.html

Nicoleta a fost astăzi în vizită la copiii din Spitalul „Marie Curie”. Ori de câte ori vrea să descrie suferinţa acestor copii și a părinţilor care-i veghează nu-şi găseşte cuvintele. Ştie doar că de câte ori ajunge acolo, în spital ar vrea să se multiplice, pentru fiecare mamă ce-i iese în cale, în saloane sau pe holuri. Cele mai multe mămici stau singure cu lunile, cu copiii în spital și au mare nevoie să stea de vorbă cu cineva, au nevoie de încurajări sau de o îmbrățișare. Pentru amarul lor nu există cuvinte. Nu s-au inventat suficiente alăturări de litere care să descrie disperarea celei care strânge din dinţi, de faţă cu copilul ei şi tremură la fiecare grimasă de durere a acestuia şi aleargă apoi la capătul unui hol pentru a plânge în voie doar pentru ca puiul ei să nu-i ştie durerea. Am văzut multe, multe lacrimi astăzi adunându-se în barbă. 

Crucea stă să doboare câte o mamă slabă cât o furnică, cu ochii adânciţi în orbite de lacrimi si nesomn şi totuşi o vezi că rezistă, luptă şi ar fi în stare să meargă până la capătului pământului de dragul copilului ei.
Vă redau mai jos cele scrise de Nicoleta pentru că a cunoscut trei copii care au nevoie de încurajare, de prieteni, de puţină atenţie. Nu-i vizitează aproape nimeni pentru că sunt departe de casă. Este suficient să mă gândesc cât de dor le este de prietenii și colegii lor. 

Marian Dâscă, telefon 0721024899
Primul este Marian. Are 9 ani şi jumătate. A trecut prin multă suferinşă pentru un copil. Prea multă durere pentru ochii lui verzi și senini. În 2007 a făcut leucemie mieloblastică. Cure grele de citostatice. A trecut printr-o operaţie la plămâni în urma unei infecţii. Apoi a făcut şi una la coloană. Şase luni nu a mers deloc. A stat doar în pat. A făcut ședinţe lungi de recuperare, de fizioterapie. A început să meargă. Şchiopătează şi acum cu un picior. Leucemia intrase în remisie şi viaţa lui părea să meargă spre bine. Toată lumea credea că a scăpat definitiv de spitale, până acum o lună când a făcut recădere. Leucemia este din nou prezentă în organism. Acum este din nou în spital. Mama lui Marian plânge mereu. Mai are acasă doi copii mai mari. Marian i s-a lipit de suflet. Îi repeta mereu mamei că el se face bine. L-am întrebat ce-și dorește. Mi-a spus că jocuri gen piticot sau cu piraţi. Mama lui mi-a șoptit că băiatul visează la o tabletă, cum au şi ceilalţi copii din spital, dar lui Marian i-a fost jenă să-mi spună. Dacă doriți să-i faceţi o vizită acestui copil minunat, (credeţi-mă este minunat, dacă-l veţi cunoaște vă veţi convinge că nu exagerez) puteţi să o sunaţi pe mama lui Marian: Dâscă Vasilica (0721024899). Pe Marian îl găsiţi la etajul 5 al Secţiei de Oncologie din Spitalul „Marie Curie”, salonul 517. Îi puteţi duce fructe, mâncare, un joc sau pur şi simplu puteţi merge să vă jucaţi cu el, să-i spuneţi o vorbă bună mamei

Patrick Stefan, telefon 0765875960
Al doilea copilaş care are nevoie de ajutor este Patrick. Are 14 ani şi a stat numai în spital de la vârsta de un an. La început, medicii l-au tratat pentru o boală autoimună. Apoi s-a chinuit ani la rând din cauza bolilor de rinichi. A făcut blocaj renal şi de ani de zile a rezistat doar cu dializă. De curând, medicii au descoperit că are leucemie. Copilul este foarte cuminte, comunică destul de puţin dar mi-a spus că s-ar bucura mult să aibă şi el prieteni care să-l viziteze. Este prea bulversat de întorsătura pe care a luat-o viaţa lui. Am aflat de la doamnele asistente că situaţia financiară a acestui copil este disperată. Mama lui nu-şi permite să-i cumpere nici măcar o pereche de pantaloni. Un copil ceva mai înstărit din spital a râs de Patrick pentru că mănâncă mereu doar mâncarea din spital, iar de durere, mama lui a izbucnit în plâns. Am întrebat-o de ce ar avea nevoie şi mi-a spus că nu vrea altceva decât sănătate pentru copilul ei pentru că amărâţi au fost toată viaţa. Lucrurile acestea mi le-a spus pe hol, printre lacrimi. Situaţia lui Patrick este delicată pentru că din cauza bolii de care suferă la rinichi nu prea poate să facă citostatice. Patrick arată ca un copil de 16-17 ani. Dacă doriţi să-i faceţi o bucurie îi puteţi duce la spital orice vă prisosește - mâncare, o hăinuţă, fructe, un joc etc. Dacă nu puteţi să-l vizitați vă rog eu frumos poate îi daţi măcar un telefon ca să vadă că nu este singur în această luptă. El nu are credit şi nu vă poate suna înapoi. Pe mama lui Patrick o cheamă Rodica Ştefan. Îl puteţi suna pe Patrick la numărul de telefon 0765875960. Mama lui nu are telefon. Patrick este coleg de salon cu Ionuţ, la etajul 5 al secţiei de Oncologie din Spitalul „Marie Curie”, salonul 520

Un al copil care i-a rămas la inimă încă de acum două săptămâni este Edi. Are 14 ani dar boala l-a slăbit foarte mult. Arată ca un copil de 11-12 ani. Este din judeţul Prahova şi-n ultimul an a stat numai în spital. Iniţial a fost diagnosticat greşit iar părinţii au mers cu el din spital în spital pentru că a fost tratat de reumatism deşi avea cancer osos la picior. Edi este un copil trist. Acum face o cură dură de chimioterapie în urma căreia este somnolent, are stări de vomă şi nu are poftă de mâncare. În plus, are dureri mari. Pe mama lui Edi o cheamă Luminiţa. Luminiţa are nevoie de susţinere emoţională. Simte nevoia să-şi descarce sufletul şi nu are cui. Primesc rar vizite. Puteţi să vorbiţi cu Luminiţa la numărul de telefon 0729103413.

Dacă doriţi și alte informații despre copilaşi vă rog să-mi daţi de veste pe mail: nicoletatintea@gmail.com Vă mulţumesc tuturor! 

Dacă puteţi, vă rog să daţi mai departe acest mesaj.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti liberi sa-mi comentati gandurile