Pune o fapta buna la temelia Clinicii Nera

luni, 25 martie 2013

Eli, Eli, lama sabahtani



Ajungând să vorbim despre patimile Domnului, să vedem care este tâlcuirea cuvintelor: Eli, Eli, lama sabahtani?Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai lăsat? Ce înseamnă: M-ai lăsat?
CELE DOUĂ FIRI ÎN HRISTOS (Ne vorbeste Parintele Cleopa, volumul 6)

Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin spune: „Nu Hristos este Cel lăsat. El era îmbrăcat cu firea noastră, acum pe cruce, ca Mijlocitor”.
Dacă Hristos este de o fiinţă cu Tatăl, cum putea să Se despartă de fiinţa lui Dumnezeu? Noi eram cei despărţiti; noi eram cei lăsaţi. Luând asupra Sa faţa întregii lumi, întreaga fire omenească era îmbrăcată în Iisus Hristos, căci purta firea noastră.
Mântuitorul poartă asupra Sa Patimile firii celei neprihănitoare. De aceea a rostit cuvântul acesta al psalmistului, nu al Lui, cu glasul nostru, al întregii omeniri. Ce-a zis Duhul Sfânt cu o mie de ani mai înainte în Psaltire, a repetat Hristos pe cruce.
Când a zis Hristos: Doamne, de este cu putintă să treacă acest pahar, ne-a învăţat paharul ascultării. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua. Înseamnă să primim cu dragoste paharul suferinţei. N-aţi citit o carte,
 Adeverirea Sfintei Învieri? Foarte frumoasă. Zice că atunci când a bătut în poarta iadului Arhanghelul Mihail, a fost de două ori porunca: Ridicaţi boieri porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele vesnice! Mihail a fost cel dintâi care a bătut în portile iadului şi satana întreabă din iad: Cine-i acesta Împăratul slavei? Iar el răspunde: Domnul cel tare în război.
A doua oară a bătut Arhanghelul Gavriil, care era cu Mântuitorul. Ridicaţi boieri porţtile voastre – nu le deschideţi, ci ridicaţi-le cu tot cu stâlpi, din rădăcină –, să intre Împăratul slavei!
Dar satana întreabă iarăsi: Cine-i acesta Împăratul slavei? – Domnul puterilor, acest aeste Împăratul slavei! Atunci s-a luminat, a intrat Mântuitorul Hristos în iad şi a predicat 30 de ore Evanghelia, cum zice în Penticostar, pentru cei care-L asteptau şi nu-L văzuseră, pentru popoarele care nu-L cunoscuseră. Atunci, în iad, toţi proorocii arătau cum se împlinesc proorociile lor pe Golgota.
Isaia, care a profeţit nasterea Mântuitorului din fecioară: Iată, fecioara va lua în pântece, a profetit şi de patimă: şi cu rana lui noi toţi ne-am vindecat, ...că era Om Care întru durere a pătimit, Care stia să rabde. Când L-a văzut că suferă, a zis: „N-am spus eu despre Mesia în profetia mea?” Când a văzut că-i dă oţet pe cruce, David a spus: „Eu înainte cu o mie de ani am zis: Dat-au spre mâncarea mea fiere şi m-au adăpat cu oţet 
”Când l-au împuns în coastă, Proorocul Osie a zis: „N-am spus eu: Vedea-vor pe care l-au împuns?” Când i-au luat hainele şi apoi au tras sorţi ostaşii pentru cămaşa care era ţesută deMaica Domnului, să n-o împartă că era foarte frumoasă şi era ţesută dintr-o bucată, Proorocul David a zis: „Ce-am spus eu cu o mie de ani înainte? ”Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămasa Mea au aruncat sorţi”
Fiecare spunea ceva. şi atunci s-a împlinit ce-a spus fiecare prooroc de Hristos. Dar vine Sfântul Ioan Botezătorul, căruia-i tăiase capul de curând: „Voi spuneti prin Duhul Sfânt, dar eu sunt care L-am atins cu mâna, în Iordan, şi L-am mărturisit: Iată Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii. Eu sunt de care a spus Proorocul Zaharia: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiti calea Domnului. Eu am venit înainte, L-am văzut, L-am pipăit şi ştiam că vine”.
La portile iadului, când a venit Mântuitorul şi au strigat că vine Împăratul slavei, zice că diavolul a început să vorbească cu cei mai mari ai lui: „Taci, că-i om, pentru că în Grădina Ghetsimani se temea de moarte. Dacă ar fi fost Dumnezeu, nu s-ar fi temut de moarte”.
Dar satana cel bătrân le spunea celorlalţi draci: „Sunteti proşti! El pe voi v-a înselat, ca să nu stiţi până în clipa învierii cine-i El. El Se făcea că Se teme, ca om, ca să vă înşele pe voi”.
Dacă S-ar fi temut, nu primea paharul de la Tatăl. Dar El a vrut să meargă pe calea ascultării: Fie voia Ta!  Că în caput cărţii scris este: Am venit să fac voia Ta! şi la patimă n-a vrut să fie semeţ, să intre în suferinţă fără ascultare. Tot cu ascultare. De este cu putinţă, să treacă  paharul acesta, dacă nu, fie voia Ta! Şi aceasta ca să ne înveţe pe noi ascultarea, când vom intra şi noi în cele mai mari ispite şi greutăti să ne lăsăm în voia Domnului: „Doamne, fie voia Ta”.  Eu mă feresc ca om, să păzesc, dar, dacă este voia Ta, vreau să fac ascultare şi merg pe drumul ascultării. Ascultare până la moarte şi moarte pe Cruce.
Când era pe cruce a strigat: Eli, Eli, lama sabahtani. Adică:  Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lăsat? Ca şi cum S-ar fi despărţit de Tatăl.
Dar n-a fost asa! El pe cruce a luat faţa întregii lumi, că era îmbrăcat cu firea noastră. Acum mijloceşte cu sângele Său pe cruce: „Doamne, Eu sunt în firea omenească, care Te-a supărat pe Tine! Eu sunt Noul Adam, Eu strig în locul vechiului Adam: De ce M-ai lăsat?” Sfântul Ioan Damaschin spune: „Noi eram cei lăsaţi, nu El; că Dumnezeu nu putea să fie lăsat, că era Dumnezeu din Dumnezeu, născut şi nefăcut”.
Noi eram lăsaţi, că Hristos era cu două firi acum pe cruce: era cu dumnezeirea şi cu omenirea. Pătimea omenirea şi era adusă jertfă omenirea Noului Adam pentru întreaga lume şi Hristos rămâne mijlocitor pe cruce pentru faţa întregii lumi, când a zis:
Eli, Eli, lama sabahtani.
 „De ce ai lăsat, Doamne, Zidirea Ta?” Toată firea omenească era lăsată din cauza greselii lui Adam şi El mijloceşte în Trupul Său acum, în ultimele clipe ale vieţii, pentru întreaga lume. Pe a noastră faţă, făcând-o a Sa, o duce jertfă către Tatăl, căci M-ai lăsat; adică de ce M-ai părăsit? Era cuvântul omenirii, al întregii lumi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti liberi sa-mi comentati gandurile