Pune o fapta buna la temelia Clinicii Nera

marți, 23 aprilie 2013

Sfântul Nicolae Velimirovici, "Rugăciuni pe malul lacului"

Și mă umplu de teamă aflând legiuni de străini luptând pentru părticele din inima mea. Am aflat tot atâția în inima mea pe cât timpul cuprinde suflete omenești și neomenești de la Căderea* lui Adam. Și atunci am înțeles de ce inima mea a obosit și nu Te poate primi nici pe Tine, nici pe mine în cămările sale, ci în schimb ne împinge spre cele dinafară, împingându-și proprietarii înafară spre marginea proprietății lor. Chiar înainte de a fi ieșit din pântecele maicii mele, lumea cu dorințele ei sălășluia în mine.
Obișnuiam să plătesc scump și prea scump pentru orice lingușire a lumii. Îmi rupeam mereu câte o bucățică din inimă și i-o ofeream drept răsplată, până când mi-am dăruit întreaga inimă lumii, iar lingușelile au început să devină obositoare pentru mine. Bătrânii mi se plâng de anii lor, spunând: „Inima noastră a îmbătrânit sub povara multor ani”. Cu adevărat, bătrânilor, inima voastră n-a îmbătrânit sub povara multor ani ci sub povara multor dorințe.
 
Și așa, când singur îmi povățuiesc inima îi spun: desparte-te de ziua de ieri, fiindcă ea s-a rupt deja de tine, toate acele obiecte de care dorințele tale erau legate de ziua de ieri, nu mai există azi. Unele dintre ele s-au schimbat, pe altele boala le-a desfigurat, și altele deja au murit. Nici obiectele dorințelor voastre de mâine nu există. Cu biciul său timpul își biciuiește turma, iar turma sa asudă și sângerează sub povara loviturilor. Dar obiectele zilei de azi aruncă în tine, inima mea – deja umplută până la refuz cu umbrele celor morți – noi dorințe, care mâine vor deveni aceleași umbre ale celor morți.
Să nu reînvii amintiri ale trecutului, inima mea, fiindcă aceste amintiri te vor lega la stâlpul trupului ori de câte ori le reînvii. Iar tu vei fi rob al timpului; vei îmbătrâni și vei muri înaintea morții. Cât mai repede cu putință rupe nodurile patimilor, care s-au încurcat prin dorințe și emoții care se combină și revin din nou. E mai ușor să rupi firele individuale ale dorințelor și emoțiilor decât nodurile patimilor. Oricum, trebuie să le rupi chiar dacă aceasta te va face să sângerezi, dacă vrei o nouă copilărie, o nouă tinerețe, mai frumoasă și mai veșnică decât fosta ta tinerețe.
Alungă lumea din tine, inima mea, și atunci ai să vezi cât de slabă este ea. Și apoi cercetează-te pe tine și vei simți o nemaiauzită putere. Lumea ni se pare puternică doar când o slujim ca robi ai ei. Tu vei fi la fel de nemărginit ca veșnicia, iar veșnicia însăși va veni să se sălășluiască întru tine. O, Dumnezeule treimic, Tu ai o inimă lipsită de întuneric și eliberată de lume. Alungă din inima mea pe străinii cei nepoftiți, care au murdărit inima mea de întuneric.
Fie ca inima mea să strălucească; fie ca întunericul să plutească în jurul inimii mele dar niciodată să n-o acapareze.
Fie ca inima mea să fie inima unui fiu și a unui domn, și nu inima unui mercenar și a unui tâlhar.
Dăruiește-mi inima lui Iisus, împrejurul căreia întunericul a așteptat în deșert să intre, dar niciodată n-a putut.
O, Împărăteasă a cereștii frumuseți, îmbrățișează-mi inima cu o dragoste de maică.
O, Sfinte și Atotputernice Duh, fă-mi inima să rodească o cerească iubire, așa încât tot ceea ce se naște și crește într-însa să nu poată fi din carne și din sânge, ci din Tine, Sfântul meu Duh și Domn."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti liberi sa-mi comentati gandurile