Pune o fapta buna la temelia Clinicii Nera

luni, 15 aprilie 2013

Un om fericit

 
Auzit-am că, pe vremuri , 
Dumnezeu ar fi dorit 
Ca să afle, printr-un înger, 
Dacă omu-i fericit! 
 
Merse îngerul pe cale 
Lumea-ntreaga colindînd, 
Cînd la deal si cînd la vale, 
Pe creştini tot întrebînd 

Unul zise - Cum pot oare 
Fericit să mă numesc? 
Să îmi fie cu iertare, 
Nu vezi cît de mult trudesc?! 

Altul zise cu durere: 
- Eu aş fi, dar ce sa fac, 
Fiindcă banii-s la putere, 
Iar eu sunt un om sărac! 

Unul spuse cu mîndrie: 
- Eu am bani, ce pot sa zic? 
Am destulă avuţie, 
Nu duc lipsă de nimic! 

Însă fericit aş spune 
Că nu pot să mă numesc, 
Fiindcă n-am copii pe lume 
Şi încep să-mbătrînesc. 

Altul strigă cu ocară: 
- O, ce fericit aş fi, 
Dacă n-aş avea povară 
O mulţime de copii! 

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuiesc,
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc!

Cînd pe altul îl întreabă:
-Tu eşti fericit, ori ba?
Dînd din cap, el spune-n grabă
-Hm! nu prea mult, măria-ta!

-Dar de ce? Ce îţi lipseşte? 
Zise îngerul suav,
Aş trăi împarăteşte,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slabit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mîhnit,
Că în lumea asta mare 
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cîrteau creştinii,
Orşiunde întreba,
Apăsînd mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse 
Pînă cînd a întîlnit 
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit 

- Omule, te văd muncind 
Şi esti mult prea obosit, 
Ziua toată robotind,
Spune-mi: tu eşti fericit? 

Omul se-ndreptă de spate 
Şi, privindu-l pe străin 
Îi spuse cu bunătate:
Fericit sunt pe deplin! 

Îngerul sări deodată 
Iscodindu-l înadins: 
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ţi s-a stins. 

Ai copii prea mulţi, se pare 
Şi cu greu îi creşti pe toţi, 
Nu ai bani pentru mîncare, 
Şi eşti fericit, socoţi? 

Eu nu te cunosc, străine! 
Şi nu ştiu de unde vii 
Dar, de vrei rămîi la mine 
Pînă mîine-n zori de zi. 

Iat-acum se face seară, 
Nu-i bine să mergi pe drum, 
Că sunt oameni răi pe-afară 
Şi flămînd vei fi oricum. 

Nu am bani, nu am avere, 
Nu am casa un palat, 
Am în schimb, o mîngîiere, 
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins in vatră,
Om mînca ce s-o găsi.

Şi cu toţii stînd la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă 
Un noian de bucurii.


Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu.

El îmi dă mereu putere,
El mă iarta cînd greşesc, 
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc.


Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mîngîiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lîngă casă,
Am pămînt să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul sa-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!


Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfîrşit aflase,
Un om care-i fericit.

Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.

Numai cel ce nu cîrtise
Fericit în veci va fi,
Că, din toţi, doar el primise
Darul de-a se mîntui

Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi, din întîmplare,
Întrebaţi şi noi cîndva,
Conştiinţa noastră oare
Ce-ar răspunde NU sau DA?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fiti liberi sa-mi comentati gandurile